Anul Nou

Plugusorul

In ajunul Anului Nou, feciorii se strang in cete si merg cu Plugusorul ori cu Plugul Mare. La Plugul Mare, flacaii iau un plug adevarat sau unul special pastrat pentru acest eveniment, il impodobesc cu funde de toate culorile, cu flori si clopotei, si injuga la el una sau mai multe perechi de boi, sau inhama cai. In unele sate din Campia Dunarii, pe plug se pune un brad, impodobit si el. Cu acest plug se merge pe la fiecare gospodarie din sat si se ureaza sanatate, fericire, noroc si belsug gazdelor. Unii flacai pocnesc din bice, altii suna din clopote, altii trag din struna buhaiului; acestuia i se mai spune si buga si e o putinica sau o cofa goala, legata la gura cu o piele argasita de oaie. In vreme ce i se trage de struna, scoate sunete asemanatoare cu niste mugete. Cativa flacai sau chiar toti rostesc textul Plugusorului, unde de obicei sunt pomeniti Troian, nume falsificat de latinisti in Traian, si Dochia sau Dochiana, gazde harnice si avute.
Alteori, personajele principale ale Plugusorului sunt stapanii casei la care se ureaza. Mai ciudate sunt textele unde eroul este insusi Sfantul Vasile, cu nevasta, copii si nepoti, ce se poarta ca un boier sau ca un voievod. El obisnuieste sa mearga si la vanatoare. si in acest sens este evident ca Plugusorul e un obicei precrestin. De altfel, in graiul geto-dacilor, ca si in greaca, Vasileos insemna "Rege; Imparat; Domn", iar cuvantul apare in nenumarate monede antice descoperite la Sarmizegetusa Regia precum si in jurul acestei cetati. In unele legende din nordul Moldovei se spune ca "Sfantul Vasile e mare betiv; de altfel, e tare bun. El s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea o zi.
Acesta i-a dat cea dintai zi, Anul Nou. Bucuros, Sfantul Vasile a luat un clopotel, a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu, sa ureze. De aceea, la Sfantul Vasile se ureaza: "Sfantul Vasile sta calare pe poloboc. De ziua lui, se fac veselii si chefuri"; "Sfantul Vasile e holtei, atunci se fac petreceri mari. El face pozne mari; e imparatul iubirilor. El petrece si iubeste, joaca si canta - le canta muzici, strica fete, bea..."
Cu Plugusorul umbla mai ales copiii. Acestia nu merg cu nici un plug, dar suna si ei din clopotei, canta din buga, pocnesc din bice, rostind texte mult mai scurte decat ale flacailor.


"Povesti si doine, ghicitori, eresuri"

In noaptea Anului Nou se mai obisnuieste sa se intocmeasca si calendarul pe intregul an. Gospodarii iau douasprezece felii de ceapa si le insira intr-un rand, pun in fiecare felie o anumita cantitate de sare pisata, cam pana la jumatatea feliei, dau la fiecare numele unei luni de-a anului, si apoi lasa feliile sa stea asa pana in zorii Anului Nou. In care felie e atunci mai multa apa, acea luna va fi mai ploioasa; in care se afla sarea asa cum a fost pusa de cu seara, in acea luna va fi seceta, zapuseala mare; iar in care felie va fi sarea pe jumatate umeda, pe jumatate uscata, acea luna va fi nazuroasa.
In aceeasi noapte, gospodarii fac carbuni doar dintr-un singur lemn, de exemplu de fag sau din alt lemn tare; insira un anumit numar de carbuni, cati le trebuie, pe vatra, si fiecarui carbune ii dau un nume de bucate, de pilda: grau, secara, porumb, orz, ovaz, mei, floarea-soarelui, cartofi etc.
A doua zi, de dimineata, care carbune e prefacut tot in cenusa acel fel de grane va fi mai bun la vara; iar carbunii ce raman asa cum au fost pusi de cu seara arata ca acel fel de bucate cu care s-au insemnat nu va rodi. Daca un carbune e prefacut pe jumatate in scrum, atunci granele vor fi slabe.

In noaptea de Anul Nou, tinerii din Ardeal, baieti si fete, participa la Vergel, obicei prin care incearca a afla cu cine se vor casatori. In toata tara se practica, de catre fetele de maritat, ghicitul in oglinda. In multe sate, tot in aceasta noapte, flacaii colinda, fie cu colinde ca de Craciun, fie cu unele specifice numai Anului Nou.


Sorcova

Prin satele romanesti in care traditiile s-au pastrat, sorcovele se mesteresc din crengute de mar, cu flori dalbe pe ele, mai rar din crengutele altor pomi. Astfel, in zorii zilei de Sfantul Andrei, mamele se duc in gradina sau in ograda, si, cu cuget curat, rup smicele din fiecare arbore roditor, mai ales din meri, peri, iar in lipsa lor, din visini, zarzari, gutui etc., apoi, legand la un loc trei crengute diferite, aleg cate un manunchi din acestea fiecaruia din casa: sotului, copiilor etc.

Ramurelele, puse intr-un vas si la o caldura potrivita, sunt ingrijite indeaproape, apa fiind schimbata in fiecare zi, in zori. Incet-incet, crengutele inmuguresc, dau frunze si, pana in ajunul Anului Nou, infloresc.
Cel mai norocos este acela ale carui ramuri infloresc sau macar inmuguresc si inverzesc. Florile sunt destinate a fi puse la sorcovele pe care copiii le poarta in dimineata zilei de 1 Ianuarie. Astfel se impodobesc sorcovele autentice, si la crengile de mar, par, de trandafir se refera stihurile din cel mai cunoscut recitativ:
"Sorcova, / Vesela; / Peste vara, / Primavara; / Sa-nfloriti, / Sa margariti / Ca un mar, / Ca un par, / Ca un fir / De trandafir; / Tare ca piatra, / Iute ca sageata, / Tare ca fierul, / Iute ca otelul! / La anul / si la multi ani!"